Verbele se
acordă în număr singular/plural, persoană, mod, care
exprimă un raport de acțiune dintre el și subiect, și
diateză.
Learn More
1.20. Verbele modale (Modal Verbs)
1.20.1. Verbele modale exprimă atitudinea vorbitorului față de enunț, acțiunea din cadrul acestuia fiind văzută ca posibilă, probabilă, necesară, obligatorie, de dorit etc.:
It might rain later. (S-a putea să plouă mai târziu.)
You must meet him at the station. (Trebuie să-l aștepți la gară.)
Din punct de vedere al caracteristicilor formale, verbele modale englezești se împart în:
1) verbe noționale exprimând modalitatea (want, wish, order, oblige, advise, intend, mean, prefer, etc.) care se comportă ca celelalte verbe noționale:
He wants to see the play. (Vrea să vadă piesa.)
Don’t oblige him to do this. (Nu-l obliga să facă asta.)
2) verbe modale defective (Defective Modal Verbs) (can/could, may/might, must, have to, shall/should, will/would, ought to, be to, used to, need, dare), care exprimă de asemenea modalitatea, dar care din punct de vedere formal, prezintă anumite caracteristici.
Notă: Termenul de verbe modale folosit pe parcursul lucrării se referă la verbele modale defective.
1.20.2. Caracteristicile verbelor modale. Verbele modale au următoarele caracterisitici:
a) sunt defective, adică le lipsesc anumite forme verbale. În consecință, nu pot fi conjugate la toate modurile și timpurile. Formele pe care le au verbele modale pot fi folosite pentru redarea mai multor timpuri și moduri.
Can, may, must, need și dare, de exemplu, exprimă indicativul prezent:
Dacă ele sunt însă urmate de un adverb de timp viitor, acțiunea exprimată de verbul la infinitiv se referă la un moment viitor:
I can only help you next week. (Am să te pot ajuta abia săptămâna viitoare.)
Formele aparent trecute ale verbelor modale au valori: - de Past Tense, condițional și subjonctiv (could, would, might):
I could skate when I was a child. (Știam să patinez când eram copil.)
I could help you if you wanted me to. (Aș putea să te ajut dacă ai dori.)
Notă: Might poate fi folosit cu valoare de Past Tense doar în vorbirea indirectă:
- de condițional și subjonctiv (should):
I should like to come tomorrow if you don’t mind. (Aș dori să vin mâine, dacă nu te deranjează.)
He demanded we should come the next day. (A cerut să venim a doua zi.)
- La unele forme care le lipsesc, verbele modale sunt înlocuite de perifraze modale, de anumite construcții cu sens modal (Modal Equivalents): can - be able to; must - have to; may - be allowed to/permitted to:
Present: You may go now. (Poți / Ai voie să pleci acum.)
Past Tense: He was allowed go to. (I s-a permis / dat voie să plece.)
b) nu primesc _s la persoana a III-a singular (cu excepția lui be to și have to):
He must see this play.( Trebuie să vadă această piesă.)
c) formează interogativul și negativul fără ajutorul auxiliarului do/did (cu excepția lui have to):
Must you do this? (Trebuie să faci asta?)
She cannot swim. (Nu știe să înoate)
dar:
Do you have to type that report? (Trebuie să dactilografiezi raportul?)
d) sunt urmate de infinitivul scurt al verbelor noționale (cu excepția lui be to, have to, ought to):
She can cook. (Știe să gătească.)
dar:
He has to get up early every day. (Trebuie să se scoale devreme în fiecare zi.)
Când sunt urmate de infinitivul prezent, verbele modale se referă la o acțiune prezentă sau viitoare:
He might be there now. (S-ar putea ca el să fie acolo acum.)
She might come later. (Ea s-ar putea să vină mai târziu.)
Când sunt urmate de infinitivul perfect, acțiunea exprimată de verbul noțional are un caracter trecut, de anterioritate:
He might have been here before we arrived. (S-ar putea să fi fost aici înainte să sosim noi.)
e) pe plan sintactic, verbele modale defective alcătuiesc un predicat verbal compus împreună cu un alt verb la infinitiv:
You can buy a TV-set in instalments. (Poți să cumperi un televizor în rate.)
În cadrul predicatului verbal compus, verbele modale îndeplinesc o funcție dublă:
- funcția gramaticală de marcă a timpului:
He can skate now. (Știe să patineze acum.)
He could skate when he was a child. (Știa să patineze când era copil.)
- funcția lexicală de exprimare a modalității:
She can type. (Știe să bată la mașină.)
You needn’t type this. (Nu este nevoie să bați asta la mașină.
1.20.3. CAN / COULD. Can este folosit pentru toate persoanele la indicativ prezent. Could este folosit pentru toate persoanele la Past Tense și subjonctiv-condițional. Can/could poate exprima:
1) capacitatea (fizică sau intelectuală) de efectuare a unei acțiuni:
Tom can speak three foreign languages. (Tom știe trei limbi străine.)
I could run faster than you last year. (Puteam să alerg mai repede decât tine anul trecut.)
Notă: Can urmat de un verb de percepție senzorială (see, hear etc,) corespunde aspectului continuu al verbului respectiv:
I can see the car now. I can hear footsteps.
Can exprimând capacitatea fizică sau intelectuală (ability) este înlocuit de be able to/be capable of/know how to:
Present: I can ski now. I am able to ski now. (mai puțin frecvent)
Future tense (viitor): I’ll be able to skate next year.
If Condițional: Would you be able to manage by yourself if it was necessary?
Could you manage by yourself if it was necessary? Te-ai putea descurca singur dacă ar fi nevoie?
Atenție ! Diferența de sens între could și was/were able to se pierde la negativ sau cu verbe de percepție:
I couldn’t ski yesterday as the weather was very bad.
I wasn’t able to ski yesterday as the weather was very bad.
I couldn’t see him in the dark. I wasn’t able to see him in the dark.
Can este folosit pentru a exprima permisiunea, ca o alternativă a lui many în exprimarea familiară:
Paul: Can I borrow your umbrella? George: Of course you can. (Pot să iau umbrela ta? Desigur.)
Could este folosit pentru a exprima permisiunea în trecut:
În acest sens, can/could poate fi înlocuit de be allowed to, be permitted to:
On Sundays we were allowed to stay in bed until ten o’clock.
Posibilitatea datorită circumstanțelor se exprimă astfel:
Present: You can ski at Pearl now. There is enough snow.
Past Tense: We could ski at Predeal last year. There was enough snow.
You will be able to ski at Pearl, there will be plenty of snow in December.
Forme de condițional:
It’s foggy. The airport could be closed. If he had enough money he could buy a bicycle.
4) Can/could sunt folosite pentru a exprima: o cerere, rugăminte politicoasă:
Could este mai politicos decât can.
5) Could + infinitivul perfect este folosit pentru a exprima capacitatea nerealizată de efectuare a unei acțiuni în trecut:
She could have helped me. (But she didn’t). (Ar fi putut să mă ajute.)
6) Can’t/couldn’t + infinitivul prezent al verbului be exprimă o deducție negativă despre un eveniment prezent:
Paul: I’m hungry. George: You can’t be hungry. You’ve just had your dinner.
Can’t/Couldn’t + infinitivul perfect exprimă o deducție negativă despre un eveniment trecut:
1.20.4. MAY/MIGHT. May este folosit la toate persoanele cu valoare de indicativ prezent și viitor. Might este folosit pentru toate persoanele cu valoare de condițional și subjonctiv. Might este întrebuințat cu valoare de Past Tense doar în vorbirea indirectă.
“It may rain later”. , he said. He said it might rain later.
May este folosit:
1) pentru a cere (a) sau a acorda (b) permisiunea (mai oficial decât can):
a) May I go? (Pot să plec?) b) You may go. (Poți să pleci.)
Forma negativă de neacordare a permisiunii de may not, rar mayn’t:
Paul: May I go out? His mother: No, you may not.
Must not (musn’t) este folosit pentru a exprima interdicția, mai ales în regulamente, instrucțiuni:
You mustn’t walk on the grass. (Nu călcați pe iarbă.)
Echivalentul modal pentru exprimarea permisiunii este be allowed to / be permitted to: He was allowed to go. (I s-a permis/I s-a dat voie să plece.)
He was permitted to go. (I s-a permis/I s-a dat voie să plece.)
2) May/might poate exprima o cerere, o rugăminte politicoasă (may este mai politicos și oficial decât can/could):
May I use your phone? (Îmi dați voie să dau telefon?)
Folosirea lui might în acest sens indică un grad de nesiguranță mai mare decât may (cu privire la răspuns):
Might I use your phone? (Aș putea să dau un telefon?)
3) May/might + infinitivul prezent exprimă o posibilitate prezentă sau viitoare (în sau după momentul vorbirii):
He may come today. (Se poate să vină azi.)
He might come tomorrow. (S-ar putea să vină mâine.)
Might este folosit:
a) pentru a exprima o posibilitate mai îndepărtată (s-ar putea...)
b) după un verb trecut, în vorbirea indirectă:
c) în fraze conținând subordonate condiționale:
If you shouted, he might hear you. (Dacă ai striga, s-ar putea să te audă.)
La forma interogativă și negativă, may exprimând posibilitatea, este înlocuit de construcțiile do you think + prezent / viitor sau be likely + infinitiv:
Do you think he’ll come today? (Crezi că o să vină astăzi?)
Is he likely to come today? (Crezi că o să vină astăzi?)
May/might + infinitivul perfect este folosit pentru a exprima o speculație despre o acțiune trecută:
He may have arrived. (Se poate să fi sosit.)
4) Might mai este folosit:
a) în cereri insistente sau atunci când vorbitorul este iritat de neîndeplinirea unei acțiuni (might + infinitivul prezent):
b) pentru a exprima iritarea, reproșul în legătură cu neefectuarea unei acțiuni trecute (might + infinitivul perfect):
You might have told me what had happened. (Ai fi putut să-mi spui ce s-a întâmplat.)
1.20.5. MUST / HAVE TO / NEED. Must este folsit la toate persoanele, la indicativul prezent și viitor. Have to este folosit ca înlocuitor a lui must exprimând obligația, iar need este folosit cu valoare de prezent și viitor, mai ales în propoziții negative și interogative. Must se folosește pentru a exprima:
1) obligația:
They must stop because the traffic light is red now.
Must exprimând obligația poate fi înlocuit de have to sau ‘ve got to.
HAVE TO. Între must și have to există următoarele diferențe de sens:
a) Must exprimă o obligație impusă de către vorbitor, pe când have to exprimă o obligație impusă din exterior:
I must go. (It’s my decision). We have to go. (The shop is closing).
b) Must exprimă o obligație importantă, urgentă:
I must be at the hospital at two. It’s most important.
Have to exprimă o obligație obișnuită, repetată (habitual obligation):
I have to be at the hospital at seven o’clock every morning.
Past Tense: He had to stay in bed last week. He was quite ill.
Future (Viitor): You must stay in bed tomorrow if you don’t feel better. You’ll have to stay in bed when you feel feverish again.
HAVE GOT TO
În vorbirea familiară, se adaugă got la have to, iar have se contrage obținându-se
Past Tense: I’ve got/I haven’t got to phone her.
Această formă exprimă de obicei obligația împlinirii unei singure acțiuni. Forma must not (mustn’t) exprimă interdicția, sau un sfat la prezent sau viitor:
You mustn’t walk on the grass.
You mustn’t miss that film, it is very good.
Lipsa obligativității se exprimă cu ajutorul lui needn’t, sau not have to/not need to:
You needn’t come early. You don’t have to come early.
Forma negativă a lui have to exprimă o obligație externă sau repetată, habituală:
Need poate fi folosit la mai multe timpuri (ca și not have to):
Past Tense: Did you need to go there yesterday? I didn’t need to go.
Future tense: You needn’t/won’t need to go there tomorrow.
Notă: În propozițiile interogative, folosirea lui need în locul lui must arată că vorbitorul se așteaptă la un răspuns negativ:
Atenție! Need și needn’t sunt urmate de infinitivul scurt. Celelalte forme sunt urmate de infinitivul lung:
Notă: Need poate fi folosit și ca verb principal, însemnând:
2) Must poate exprima și deducția logică:
Deducția negativă se exprimă cu ajutorul lui cannot/can’t + infinitivul prezent al verbului to be:
Must + infinitivul perfect exprimă o deducție logică (în prezent) despre o acțiune trecută:
Deducție logică negativă se exprimă cu ajutorul lui can’t/couldn’t + infinitivul perfect:
În vorbirea indirectă se folosește must sau have to după caz, după un verb declarativ la un timp trecut:
1.20.6. SHALL/SHOULD.
Shall este folosit:
1) pentru a exprima obligație, în stil oficial - acte, regulamente, etc. la persoana a II-a și a III-a:
2) Shall este folosit în propoziții interogative, la persoana I singular sau plural:
a) pentru a cere un sfat, o sugestie, un ordin:
c) pentru a face o ofertă:
Should este folosit pentru a exprima:
1) obligația, necesitatea logică de înfăptuire a unei acțiuni, de obicei sub formă de sfat de către vorbitor:
2) o presupunere (indicând un grad de nesiguranță mai mare decât will):
3) Should este frecvent folosit în propozițiile subordonate (vezi cap. 25):
a) în propoziții subiective:
b) în propoziții completive directe:
d) în propoziții condiționate pentru a exprima o condiție mai puțin probabilă:
e) în propoziții de scop, în paralel cu would:
f) în propoziții de scop negative, după lest și uneori după in case:
Should + infinitivul perfect exprimă neîndeplinirea unei obligații sau a unei acțiuni în trecut:
1.20.7. OUGHT TO. Ought to indică obligația sau datoria, de obicei sub formă de sfat dat de către vorbitor (la fel ca should):
Exprimarea unui sfat, a unei recomandări, sugestii, prin ought to/should este mai pXțin puternică decât prin must: Comparați:
Ought to + infinitivul perfect exprimă o datorie neîndeplinită, o acțiune care ar fi trebuit efectuată (la fel ca should):
Ought to/should rămâne neschimbat în vorbirea indirectă, după un verb la un timp trecut.:
1.20.8. WILL/WOULD. Will este folosit pentru a exprima:
1) o comandă impersonală (similar cu must, be to):
3) insistența, hotărârea de a efectua o acțiune:
4) o acțiune repetată, un obicei al unei persoane (will “frecventativ”):
5) o invitație, în propoziții interogative, la persoana a II-a:
6) o cerere sau rugăminte (pe un ton politicos, dar mai autoritar decât would):
7) o intenție spontană, nepremeditată, în momentul vorbirii la persoana I (de obicei contras în ‘ll):
Will devine would sau infinitiv în vorbirea indirectă, în funcție se sens:
Would este folosit:
1) pentru a exprima o cerere, o rugăminte politicoasă:
Notă: Would like este de obicei folosit în locul lui want, fiind o formă de exprimare mai politicoasă:
2) Ca forma de Past Tense a lui will, woud este folosit pentru a exprima:
a) intenția (în vorbire indirectă):
b) intenția negativă (refuzul):
c) insistența, hotărârea de a efectua o acțiune în trecut:
d) o activitate repetată, un obicei în trecut (would “frecventativ”):
Would este folosit și pentru a exprima probabilitatea:
Atenție! Would + rather/sooner + infinitivul scurt este folosit pentru a exprima preferința:
1.20.9. USED TO. Used to este folosit doar la Past Tense, pentru a exprima:
1) o acțiune repetată, un obicei trecut, care nu mai este practicat în prezent:
2) o acțiune repetată, un obicei trecut, care mai este practicat și în prezent:
Atenție!
1). Used to poate fi înlocuit de would la sensul "ar trebui..."
2). Would este frecvent:
Atenție! Used to nu are formă la prezent. Pentru a exprima un obicei prezent, folosiți prezentul simplu:
1.20.10. BE TO. Be to este folosit pentru a exprima:
1) o comandă sau instrucțiuni într-un mod impersonal (de obicei la persoana a III-a):
2) o acțiune planificată (construcție des folosită în limbajul jurnalistic):
3) un ordin sau comandă, în vorbirea indirectă:
La Past Tense, be poate fi urmat:
a) de un infinitiv prezent:
(propoziție din care nu aflăm dacă acțiunea planificată a fost îndeplinită sau nu;)
b) de un infinitiv perfect, pentru a exprima o acțiune plănuită dar neîndeplinită:
1.20.11. DARE. Dare se folosește cu saensul de a îndrăzni, a avea curajul, în special în propozLții interogative și negative:
La afirmativ, dare se conjugă ca un verb principal:
Prezent: dare, dares;
Past Tense: dared.
La negativ și interogativ, dare poate fi conjugat ca un verb noțional sau ca un verb modal:
Dare ca verb modal este urmat:
a) de infinitivul fără to după forma invariabilă dare (persoana a III-a singular sau Past Tense):
b) de infinitivul cu to, după participiul prezent sau după persoana a III-a singular:
c) de infinitivul cu sau fără to după forma de infinitiv a verbului, forma de Past Tense dared și participiul trecut:
Atenție! Verbul dare este urmat de infinitivul cu to când este folosit ca verb principal:
|
|
|